NASA a confirmat pentru prima oară în cadrul unei conferințe de presă faptul că există apă pe fața vizibilă a Lunii. Această descoperire a fost făcută cu ajutorul Stratospheric Observatory for Infrared Astronomy (SOFIA) și indică faptul că apa selenară ar putea exista la nivelul întregii suprafeţe a Lunii, nu doar în regiunile reci şi umbrite ale acesteia.
SOFIA a detectat molecule de apă în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere lunare vizibile de pe Pământ, situat în emisfera sudică a Lunii, precizează un comunicat publicat pe site-ul nasa.gov. Observaţiile precedente care vizau suprafaţa lunară au detectat anumite forme de hidrogen, dar nu au putut să facă distincția între cele existente în apă şi cele prezente într-o "rudă" a sa apropiată din punct de vedere chimic, hidroxil. Datele colectate din acel crater dezvăluie prezenţa apei în concentraţii cuprinse între 100 şi 412 părţi per milion- aproximativ echivalentul unei sticle de apă având capacitatea de 354,8 mililitri-, captivă într-un metru cub de scoarţă selenară.
Această descoperire ”ridică o serie de întrebări interesante despre resursele relevante pentru explorarea spaţiului îndepărtat”
"Aveam indicii conform cărora H2O- apa pe care o cunoaştem- ar putea fi prezentă pe faţa vizibilă a Lunii", a declarat Paul Hertz, directorul Astrophysics Division de la Science Mission Directorate din cadrul sediului general al
Citeste si: Descoperire ŞOC privind COVID-19. Anunţul făcut de medici: Se numeşte "furtună de citokine"
Citeste si: China, testare în masă în regiunea Xinjiang, după ce s-a descoperit doar un pacient asimptomatic de COVID-19
Comparativ cu apa găsită pe Lună, cantitatea de apă din deșertul Sahara este de 100 de ori mai mare
Spre deosebire de scoarța selenară a Lunii, deşertul Sahara are o cantitate de apă de 100 de ori mai mare. În ciuda acestor cantități mici, descoperirea anunţată de NASA generează noi întrebări despre felul în care se formează apa şi despre modul în care ea persistă în condiţiile dificile şi lipsite de aer ce există la suprafaţa satelitului natural al Terrei.
Sursa: Agerpres
