Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu. Povestea remarcabilă a unei femei puternice, la un veac de la Marea Unire

Ecaterina Teodoroiu este un nume cu greutate în istoria României. Ea este întruchiparea spiritului de sacrificiu şi a iubirii pentru patrie. La un secol distanţă de Marea Unire, continuă să domine elita feminină românească.

M.C.B., Saturday 01 December 2018 , 09:35

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

Ecaterinei Teodoroiu este cunoscut[ ca cercetaşă şi participantă la Primul Război Mondial, unde s-a sacrificat eroic în bătălia de la Mărăşeşti, în momentul în care se afla în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Potrivit certificatului de naştere,redat de Ion Mocioi, cel mai apreciat monograf al Ecaterinei, numele real al acesteia este Cătălina Vasile Toderoiu. În scrisori, rapoarte, ordine, memorii apar însă mai multe variante:Toderoiu, Teodoroiu, Toderiu, Teodoriu. Schimbarea numelui şi a prenumelui a intervenit, se pare, în timpul şcolii, tânăra din Vădeni fiind prezentă în documentele militare şi cu numele vechi, şi cu numele consacrat, şi cu alte forme intermediare.,

Născută la 14 ianuarie 1894 în comuna Vădeni (Gorj), în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu, tânăra Cătălina a avut cinci fraţi:  Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile şi două surori:Elisabeta şi Sabina. A început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu. Ecaterina a fost elevă, probabil între anii 1905-1909, la Şcoala româno-germană din Târgu Jiu (situată pe strada Popa Şapcă), unde director era Ştefan Bobancu. Etapa finală a studiilor sale a constituit-o perioada de şapte ani în care a frecventat cursurile liceale la Bucureşti, până în vara anului 1916. În 1909, Ecaterina se afla deja în Capitală, unde a urmat iniţial cursurile unui gimnaziu-pension de lângă Cişmigiu, dorind să devină învăţătoare. Ulterior şi-a continuat studiile la o şcoală de infirmiere.

S-a pregătit pentru o carieră de învăţătoare, motiv pentru care a urmat, la Bucureşti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei şcoli de infirmiere, absolvită în anul 1916. În această perioadă a intrat în contact cu primii cercetaşi din România, iar din anul 1913 face parte din organizaţia de cercetaşi denumită cohorta ~Păstorul Bucur”, condusă de Arethia Piteşteanu

În vara anului 1914 a revenit la Târgu Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”. Din iunie până în august 1916, la decretarea mobilizării, Ecaterina s-a aflat din nou la Târgu Jiu, ajutând la îngrijirea răniţilor în cadrul aceleiaşi cohorte „Domnul Tudor”, aflate sub conducerea lui Liviu Teiuşanu. Date fiind dăruirea şi angajamentul său, la începutul lunii octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la Bucureşti de către Regina Maria.

La revenirea la Târgu Jiu află că tatăl ei este luat prizonier iar doi dintre fraţi – unul sublocotenent de rezervă la Regimentul 7 Călăraşi şi celălalt locotenent în Regimentul 5 Vânători -, au murit pe câmpul de luptă. La 6 octombrie 1916, după ce a aflat de moartea unui alt frate, caporal în Regimentul 18 Gorj, căzut în lupta de la Porceni, s-a înrolat ca voluntar tocmai în acel regiment din Gorj, pentru a participa la lupte.

La 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munţii Gorjului, Ecaterina a luat parte alături de populaţia civilă, cercetaşi şi o companie de miliţieni la luptele de la Podul Jiului, contribuind la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

La 18 octombrie, în acelaşi an, în urma unei învăluriri – surpriză a inamicului, Ecaterina este luată prizonieră, însă dând dovadă de sânge rece, a împuşcat santinela germană care o însoţea, reuşind să evadeze alături de alţi combatanţi români aflaţi în situaţia sa.

Ecaterina Teodoroiu a revenit pe front în vara anului 1917, când, la 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie din care făcea parte ocupa poziţiile în tranşeele de pe Dealul Secului în zona localităţii Muncelu. În seara de 22 august, în cursul unui atac declanşat de Regimentul 40 Rezervă german şi respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu moare eroic, fiind împuşcată în inimă, în timp ce se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenen

 

Te-ar putea interesa si

Loading...