EXCLUSIV - O învățătoare le-a dăruit elevilor săi un kit de supraviețuire: ”Am simțit că în sistemul educațional românesc are loc o schimbare de paradigmă”

O învățătoarea de la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, din Cluj-Napoca le-a pregătit elevilor săi din clasa I-a, un kit de supraviețuire, format din mai multe obiecte dar și o scrisoare scrisă de mână.

Rodica Gavriș-Pascu, de la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” a pregătit un cadou elevilor săi, proaspăt intrați în clasa I-a. Curioși, micuții au deschis kit-ul de supraviețuire, așa cum îl numește învățătoarea, care a preluat ideea de pe internet, interesată fiind de sistemul educațional internațional. Pe lângă obiecte, care au fiecare câte o semnificație, elevii au primit și o scrisoare.

”Începutul și finalul de an sunt astfel gândite, încât să contribuie la închegarea tribului elevi-părinți-profesor”

”Ideea setului de supraviețuire o văzusem in urma cu mai bine de 12 ani pe internet. Obișnuiam de când am lucrat în sistemul privat sa cercetez site-uri educaționale internaționale pentru că, lucrând la o școală internațională, elevii mei proveneau din foarte multe țări. Reîntoarsă în sistemul public, odată cu introducerea clasei pregătitoare, am simțit că în sistemul educațional românesc are loc o schimbare de paradigmă.

În 2012 am devenit formator național pentru implementarea clasei pregătitoare. M-am implicat cu toată convingerea și experiența în acest proces si am căutat abordări din cele mai noi care să contribuie la adaptarea micilor școlari, care părăseau cu un an mai devreme grădinița, la rigorile unui program obligatoriu și, în același timp, trecerea spre clasa I să fie una lină, plăcută, firească, iar dragul de școala să le fie menținut pe tot parcursul celor cinci ani de ciclu primar”, a spus în exclusivitate pentru stirilekanald.ro Rodica Gavriș-Pascu.

Citește și: EXCLUSIV: O profesoară româncă a plecat să predea în SUA/ Ileana Nachescu: ”Este diferit în multe privințe, însă partea care mă revoltă cel mai mult sunt taxele școlare exagerate, chiar și la universitățile de stat”

”În fiecare an pregătesc surprize personalizate, adesea confecționate de mine, cărora le atașez și o simbolistică anume.

De exemplu, pietre culese de pe plajă, pe care scriu cuvinte-cheie, eșarfe din propria colecție, scrisori. Pe lângă obiectele oferite, aleg și o poveste cu mesaj motivațional, care se adresează atât elevilor, cât și părinților. Începutul și finalul de an sunt astfel gândite, încât să contribuie la închegarea tribului elevi-părinți-profesor”,  a adăugat învățătoarea.

Ce metode de învățare folosește profesoara cu elevii săi?

Desigur, cadrul didactic mai apelează și la alte metode inedite în educarea copiilor, metode care să îi facă mai stăpâni pe sine și mai motivați în procesul de învățare.

Din tot acest proces nu lipsesc nici părinții care îi ajută pe elevi să învețe din greșeli.

Citește și: EXCLUSIV- O profesoară i-a rugat pe părinți să doneze banii de flori în scop caritabil: ”Am vrut să aduc o fărâmă de speranță în sufletul acestei mame”

”Această dorință de a le crea elevilor un mediu cât mai plăcut m-a provocat să găsesc căi potrivite, care să îi determine să rămână motivați, dar netimorați, sa devină implicați in proces si sa devină competitivi in special cu ei înșiși.

Primul pas a fost să le explic părinților intențiile mele, să le expun metodele și scopul lor, să le explic ce fel de competiție promovez și apoi, având sprijinul și încrederea acestora să încep să pun în practică ce mi-am propus: învățare colaborativă și experiențială. Mai precis, e a treia generație de elevi care învață grupați în echipe la toate orele. Asta înseamnă ca învață nu numai de la mine- profesorul nu este singura persoană resursă- ci și de la coechipieri”,  a explicat Rodica Gavriș-Pascu. 

”În orice activitate de învățare pun accent pe proces și nu pe rezultat. Îi determin să urmărească un scop, iar obținerea de calificative nu e nici pe departe un scop cum ar crede mulți. La această parte e cel mai greu să îi convingi pe părinți că un calificativ sau altul nu este măsura a ceea ce este un copil. Mai ales acum, când urmărim să formăm competențe. Apoi, când afirm că promovez învățarea experiențială, mă refer la faptul că în special până la finalul clasei a II-a, care încheie ciclul achizițiilor fundamentale, copilul învață testând, greșind, retestând. Acest proces nu se poate măsura mereu cu calificative pentru că rămâne unul artificial. Prin urmare, cel mai bun prieten al nostru este greșeala din care învățăm. O numim “greșeală de succes” dacă ne ajută să ne corectăm. În esență e vorba despre a ne simți bine împreuna si a clădi un cerc al siguranței în care copiii să se simtă respectați si apreciați ca persoane, iar părinții să devină parteneri în tot acest demers”, a mai povestit învățătoarea.