“Fierarul”, piesa de teatru care a provocat daune mainilor spectatorilor! Foto & Video EXCLUSIV din sala in care filosofia Zen a incantat Romania

Teatrul Noh este, cu siguranta, ceva nou pentru Romania. Dar, pare-se, extrem de gustat de cele cateva sute de spectatori romani care s-au aflat, zilele trecute, in sala Studio a Teatrului National din Bucuresti, loc in care a fost jucata piesa Kokaji (Fierarul).

Teatrul Noh este, cu siguranta, ceva nou pentru Romania. Dar, pare-se, extrem de gustat de cele cateva sute de spectatori romani care s-au aflat, zilele trecute, in sala Studio a Teatrului National din Bucuresti, loc in care a fost jucata piesa Kokaji (Fierarul).

Intr-o liniste mormantala isi fac aparitia pe scena patru artisti. Unul cu un fluier, ceilalti trei, cu un fel de tobe… Incep sa cante, iar melopeea pare disonanta, e specifica Japoniei in care gama muzicala nu are nicio legatura cu cea europeana.

Lumea asculta, in liniste, fermecata parca… E introducerea in piesa, e introducerea in atmosfera Japoniei medievale. Apare si corul, iar cantecul – de neinteles pentru majoritatea celor din sala – urca si coboara intr-un ritm care prevesteste intrarea actorilor principali. Iar primul dintre ei, fierarul, imbracat in costumatia traditionala japoneza, isi face aparitia pe scena. Se lasa linistea, iar actorul care il interpreteaza pe fierar isi spune povestea, recitat-cantat.
Incep din nou sa bata tobele, iar in actiune intra si cea mai importanta. E cea care anunta, in fapt, interventia supranaturalului, a demonului-zeu. Apare si acesta, jucat magistral de actorul considerat patrimoniu japonez, Akihiro Yamamoto, purtand masca unui baietel si interpretand unul dintre Kami importanti ai panteonului nipon, Inari Myojin. Cei doi, canta si recita, iar apoi, in bataia tobelor si in ritmul impus de muzica, se retrag. Scena se schimba, simbolic, iar in fata publicului apare, creat din doar cateva bete de bambus, ingenios alaturate si acoperite de o panza, bancul de lucru al sabiei cerute de Fiul Cerului, Imparatul Japoniei.
Din nou, tobele incep sa bata, mai alert ca niciodata, iar Kami Inari apare din nou, cu o masca parca potrivita unui demon, iar fierarul, ajutat de zeitate, incepe sa faca sabia ceruta, o sabie cu puteri miraculoase care, asa cum e de asteptat, ajunge in mainile Imparatului.

Doar 45 de minute, atat a durat piesa. Dar, probabil, sunt suficiente pentru ca privitorii din sala sa simta ce inseamna Japonia, iar perdeaua ridicata de actorii teatrului Noh pentru ca europenii sa intrezareasca putin din filosofia si traditiile Tarii Soarelui-Rasare reuseste sa farmece audienta. Iar in momentul in care actorii dispar de pe scena, iar piesa este finalizata, sala se ridica in picioare. Si, parca pentru a compensa linistea perfecta a celor 45 de minute, zen-ul care devenise aproape palpabil, aplauzele incep si ii obliga pe actorii care, in modestia tipic japoneza, se retrasesera, sa intre din nou pe

scena si sa se incline in fata publicului care, deja, parea sa aiba dureri de maini de la incantarea exprimata.

Piesa Kokaji, jucata de simboluri ale teatrului japonez

Imparatul Ichijou ii spune fierarului Sanjou Munechika sa ii confectioneze o sabie, dar pentru aceasta este nevoie de doua persoane care sa bata fierul. Intrucat nu mai exista un alt mester la fel de priceput precum Munechika si acesta nu putea bate fierul de unul singur, Munechika merge la templu sa se roage zeitatii protectoare Inari Myojin, in speranta unui ajutor divin.

Astfel, din senin, apare un baiat care ii spune ca a primit porunca de la Imparatul Ichijo sa ii faca o sabie, ii povesteste legenda unei sabii faimoase din China, se pregateste sa bata sabia, dar in cele din urma dispare plutind pe un nor. Munechika se pregateste si asteapta. Zeitatea Inari Myojin apare sub infatisarea unei vulpi si impreuna cu Munechika reusesc sa bata sabia pe care o numesc Kogitsune-maru (”vulpita”), pe care o inmaneaza mesagerului Imparatului.
Akihiro Yamamoto, directorul Companiei Yamamoto Noh Theatre este unul dintre cei mai importanti actori de teatru noh din Japonia, distins in anul 2015 cu premiul Fundaţiei Japonia pentru ”Cetăţenie Globală” si desemnat drept detinator de proprietati culturale imateriale importante.
Yamamoto Noh Theatre este situat in Osaka, fiind una dintre cele mai cunoscute companii contemporane de acest gen din Japonia, care pastreaza vie traditia teatrului noh clasic, cu o vechime de peste 600 de ani, inclus in patrimoniul cultural UNESCO, fiind si singura companie de teatru noh din Japonia inregistrata la nivel national drept proprietate culturala tangibila.
Teatrul Noh, ca actiune fizica este format din cantec (utai) si dans (mai), muzica instrumentala (hayashi), ceea ce a facut ca primii europeni care au vazut un spectacol de teatru Noh în secolul XIX sa il considere un fel de opera, chiar daca, spre deosebire de stilul european, actiunea este bazata pe simbolistica si simplitate. Spectacolul complex de teatru Noh cuprinde insa si alte elemente importante, ca tehnicile de joc (actiuni sau pozitii specifice numite kata), masti, costume si alte instrumente scenice, dar si arhitectura scenei, timpul implicat in spectacol si spaţiul comun al spectatorilor si al scenei, care se impletesc intr-un spectacol total, ce se apropie de perfectiune, rafinat fiind de influentele filosofiei zen.