O mama cu doua fetite, intre care una cu autism, vor ajunge in strada! Proprietarul camerei unde se ingramadesc cele 3 suflete le-a anuntat ca le da afara. Femeia din judetul Buzau este disperata si este convinsa ca nimeni din comuna nu o va primi din cauza copilei cu autism care face deseori crize necontrolate.
"Doisprezece ani are cea mare si 11 ani cea mica. Cea mica are autism si retard mintal. Rabdare de la Dumnezeu, sa ma tina sanatoasa, ca pe ele le am, pentru ele trag. N am niciun ajutor, parintii mei sunt morti”, raspunde femeia cand e intrebata ce isi doreste.
Micuta are si ea un raspuns la fel de cutremurator: „ Sa avem o casa, sa se faca sora mea bine si mama sa nu mai planga”.
Sunt dorintele apasatoare ale unei fetite de 12 ani, mult prea incercata de soarta. Traieste impreuna cu mama si cu sora ei bolnava de autism intr-o odaie ponosita.
Vasilica, mama celor doua fete este o luptatoare. Dupa ce i-a murit sotul, socrii au dat-o afara si pe ea si pe nepoatele lor. Asa au ajuns la mila unui satean plecat in Italia.
„ Aici ma culc cu fetele, nu se culca cea mica fara mine. Peste noapte ma mai trezesc, ma mai mut in patul celalalt. Conditiile in care stam nu sunt bune, mucegai peste tot. Unde dorm eu mai ales, acolo mucegaiul e mereu”, povesteste mama.
Fiica cea mica este, insa, adevarata problema. Mama nu-i poate oferi conditiile necesare pentru a o apropia de normalitate: „Mi-a dat Dumnezeu menirea asta, le cresc... N-au dus lipsa saracele de nimic, m-am zbatut eu sa le dau ce trebuie”.
VIATA PLINA DE GREUTATI
Vasilica traieste din 1400 de lei, alocatiile fetelor si banii de insotitor pentru fiica cea mica.
Nu se plange, ci economiseste cat poate. Asa le ajunge si de mancare.Sarmana femeie este disperata acum. Si-a strans hainele in saci si asteapta de pe o zi pe alta ca proprietarul casei sa le arunce in strada: „Trebuie sa mai facem rost de niste saci, sa le bagam. Tot am tras sperante ca mai... stam. E ultimatum, n-avem ce sa facem”.
Salvarea mamei cu cele doua fetite nu vine nici macar de la primarul din comuna. In loc sa-i ofere un acoperis deasupra capului, omul a dus-o cu vorba de la un an la altul. Singura speranta este ca semenii s-o ajute.
Vasilica: „Am muncit si muncesc in continuare, nu vreau sa cer nimic, decat o camera mai buna, o casuta, ce s-o putea”.