"Ociul lui Sauron", o galaxie aflată la o distanță de miliarde de ani-lumină în spațiu-timp i-a nedumerit pe oamenii de știință de la descoperirea sa, cu mai bine de 50 de ani în urmă
Galaxia misterioasă, denumită de astronomi PKS1424+240 este un blazar, cu o gaură neagră extrem de activă în centrul ei, care aruncă jeturi puternice de plasmă în spațiul intergalactic.
Pentru a se califica drept blazar, o galaxie trebuie să fie orientată într-un mod foarte specific- cu jeturile sale îndreptate direct spre Pământ, făcând ca galaxia să pară că arde și aruncă lumină în spațiul cosmic.
Misterul pare să fi fost rezolvat la 50 de ani după descoperirea galaxiei teribile, transmite Science Alert. Ea a primit numele informal de „ Ochiul lui Sauron ”, pentru că amintește de imagine simbolică din universul „Stăpânul Inelelor” al cărților lui J.R.R. Tolkien.
În mitologia lui Tolkien, Sauron este Stăpânul Întunecat, un spirit malefic foarte puternic, care și-a pierdut forma fizică după ce a fost înfrânt.
PKS1424+240 este unul dintre cei mai strălucitori blazari producători de neutrini de pe cer, emițând raze gamma compatibile cu jeturile superluminice- totuși, viteza jeturilor sale pare prea lentă pentru a explica lumina pe care o produce.
Folosind un instrument extrem de performanță, Very Long Baseline Array, o echipă condusă de astronomul Yuri Kovalev de la Institutul Max Planck de Radioastronomie a cartografiat câmpurile magnetice din jet pe măsură ce acesta se apropie de Calea Lactee.
„Când am reconstruit imaginea, arăta absolut uimitor”, spune Kovalev. „Nu am mai văzut niciodată ceva asemănător – un câmp magnetic toroidal aproape perfect cu un jet, îndreptat direct spre noi.”
Jeturile de acest tip sunt produse de găuri negre care absorb în mod activ materia din spațiul din jurul lor.
Pe măsură ce materia se învârte în jurul găurii negre, o parte din ea este canalizată de-a lungul liniilor câmpului magnetic al găurii negre din afara orizontului evenimentelor, ceea ce accelerează plasma către polii găurii negre.
De acolo, materia este lansată în spațiu cu viteze extraordinar de mari sub formă de jeturi de plasmă, apropiindu-se de viteza luminii.
Datele polarimetrice au dezvăluit un câmp magnetic toroidal (în formă de inel), înfășurând jetul și jucând un rol crucial în accelerarea particulelor la energii extreme — inclusiv protoni capabili să genereze neutrini.
Blazarul părea prea luminos pentru viteza aparent lentă a jetului.
Alinierea perfectă a jetului către Pământ creează un „far cosmic” — extindându-i intensitatea observabilă și explicând emisia intensă de neutrini și raze gamma.
