Prizonieri in propria casa! Doi fratiori din Vrancea, imobilizati in scaunul cu rotile, isi implora bunica sa ii scoata afara

Alexandru si Gabriel Creanga din Focsani, doi frati in varsta de 14, respectiv 11 ani, ambii afectati de Distrofia musculara Duchenne, au ajuns in situatia de a abandona scoala, de a nu mai socializa, de a nu mai putea iesi pur si simplu din apartamentul in care locuiesc.

 Bunica lor, Viorica tenov, in varsta de 69 de ani, care ii ingrijeste si ii iubeste mai mult ca pe ochii din cap, efectiv nu are puterea fizica de a cobori in brate, de la etajul I, pe rand, doua fotolii rulante si apoi, tot pe rand, pe cei doi copii.

Deznadajduita, femeia face apel la toti cei care pot, s-o ajute sa cumpere doua dispozitive de coborat scarile sau elevatoare cu senile pentru transport pe scari, ori sa construiasca pe casa scarii, de la etajul I si pana la iesirea din bloc, un sistem de coborare a persoanelor imbolizate in astfel de fotolii, sisteme care exista in toate tarile civilizate, numai la noi nu!

Daca doriti sa va alaturati campaniei de strangere de fonduri pentru ca cei doi copii sa poata fi scosi din casa de catre bunica lor, puteti dona orice suma de bani in contul deschis pe numele acesteia, tenov Viorica, la BRD Sucursala Focsani, astfel: RO 91 BRDE 400 SV 0129 2154 000 (RON); SWIFT: BRDEROBU.
 

Bunica stie ca nu exista un tratament curativ pentru

distrofia musculara Duchenne. Medicatia si terapiile existente au doar rolul de a incetini evolutia bolii. A studiat, dar i s-a si spus de catre medici ca sperante de viata nu sunt mai mult de 18-20 de ani si ca decesul survine, in general, ca urmare a complicatiilor respiratorii sau a insuficientei cardiace.

Din acest punct de vedere, Viorica spune ca „cel mai greu din toate cu cate ma confrunt, este sa astept finalul”. 

Din celalalt punct de vedere, al bunicii care si-ar da si viata pentru nepotii ei, vrea sa le asigure acestora, atatia ani cat le-a mai ramas de trait, o viata cat mai aproape de normalitate. Iar normalitate inseamna si sa-i poata scoate din apartament.

„Gabitu nu mai prea poate vorbi, are si tulburari din spectrul autist.

Lui ii place foarte mult sa stea pe tableta, nu prea isi da seama. Dar Alex isi doreste nespus sa iasa din casa, si sufera ca nu mai merge la scoala. Acum catva timp au venit la el fostii colegi cu doamna profesoara. S-a bucurat mult, dar dupa ce au plecat, a inceput sa planga...

Vrea sa mearga si el la scoala, nu stie ce inseamna boala lui si mereu zice sa il scot afara.

Vrea sa fie in colectivitate, sa vada oameni, copii in jurul lui. Mi se rupe sufletul cand imi spune: «scoate-ma afara mamaita, scoate-ma te rog, ca am sa ajung sa nu mai vad cerul..».”, a spus bunica Viorica. 

Citeste intreaga poveste pe Monitorul de Vrancea
Sursa foto: monitorulvn.ro