Cand faceti pomenirea celor adormiti, nu chemati rudele si oameni cu stare, ci faceti milostenie cu cei saraci, cu oameni nevoiasi care nu va pot rasplati pentru binele vostru. Atunci, plata voastra o veti lua in Ceruri.
Ale lui Dumnezeu sunt cerul si pamantul si muntii cei de aur si pietrele scumpe. El n-are nevoie de lucrurile noastre, ca zice Proorocul David: „Domnul meu esti Tu, ca bunatatile mele nu-ti trebuiesc”. El se uita la inima. Sa dam cu parere de rau ca n-am facut mai mult bine, ca n-am dat mai mult. Aceea e milostenia cea mai primita la Dumnezeu.
"De aceea, cand faceti praznic, spune Mantuitorul, nu chemati la praznicul vostru pe bogati sau neamurile.
Iaca aici platesc oameni praznic (pomenire) de prin toata tara. Exact dupa Evanghelie pot sa faca praznic.
Unii dintre ei nici nu mai vin pe la praznic. Si omul trimite: „Parinte, sa faci un praznic”. Trimite pomelnicul lui pentru cei morti. Da, aici e drept dupa Evanghelie. Ca nu vin neamurile lui, aici vin oameni straini."
Sursa: "Ne vorbeste Parintele Cleopa", volumul 15, Editura Manastirea Sihastria, 2006, p. 16