1 din 3 | Americanii au construit mai multe baze militare în Groenlanda! Una are peste 3 km și e construită în gheață
2 din 3 | Camp Century, în timpul construcției
3 din 3 | Americanii au construit mai multe baze militare în Groenlanda! Una are peste 3 km și e construită în gheață
Declarațiile recente ale lui Donald Trump, care a readus în discuție ideea anexării Groenlandei, au stârnit reacții dure la Copenhaga și Nuuk. Dar dincolo de scandalul politic, afirmațiile scot la suprafață o realitate mai puțin cunoscută: Statele Unite cunosc Groenlanda în detaliu de zeci de ani. Nu doar diplomatic sau strategic, ci și fizic – prin baze militare construite în unele dintre cele mai ostile condiții de pe planetă.
Groenlanda, din nou în centrul unei controverse globale
Când Donald Trump a reluat public ideea că Statele Unite ar trebui să „obțină” Groenlanda, reacțiile au fost imediate. Oficialii danezi au respins ferm orice discuție despre vânzare sau anexare, iar liderii groenlandezi au reiterat un mesaj simplu: insula nu este de negociat. În spațiul public, declarațiile au fost tratate fie ca o provocare politică, fie ca o nouă ieșire controversată, menită să capteze atenția.
Totuși, dincolo de retorică, episodul readuce Groenlanda într-un loc familiar: centrul unei competiții geopolitice majore. Poziționată strategic între America de Nord și Europa, la marginea Arcticii, insula a devenit din nou relevantă într-un context global marcat de tensiuni militare, rute comerciale emergente și competiția dintre marile puteri pentru controlul Nordului.
Citește și: NATO lansează o misiune de amploare în teritoriul înghețat pe care au pus ochii Putin și Trump
Interesul Statelor Unite pentru Groenlanda nu este legat doar de teritoriu, ci de infrastructură, securitate și proiecție de putere. În ultimii ani, Arctica a căpătat o importanță tot mai mare în strategiile militare ale SUA, pe fondul consolidării prezenței rusești în regiune și al interesului tot mai vizibil al Chinei. Groenlanda, cu poziția sa unică, devine astfel un punct-cheie pe harta apărării nord-atlantice.
Ce lipsește însă adesea din această discuție este contextul istoric.
Pentru Washington, Groenlanda nu este un spațiu necunoscut sau „nou descoperit”. Dimpotrivă. De-a lungul Războiului Rece, americanii au investit masiv în infrastructură militară pe insulă, uneori cu acordul explicit al Danemarcei, alteori sub umbrela unor proiecte ținute departe de ochii publicului.Actualul scandal funcționează, astfel, ca un declanșator. El redeschide o poveste veche de peste șapte decenii, în care Groenlanda a fost tratată nu doar ca teritoriu autonom sau aliat strategic, ci ca un spațiu-cheie pentru experimente militare, tehnologice și chiar nucleare.
Iar una dintre aceste povești – aproape uitată – vorbește despre o bază construită direct în gheață, cu tuneluri care se întindeau pe kilometri întregi sub calota polară.Prezența americană în Groenlanda nu este o invenție recentă
Pentru publicul larg, Groenlanda apare rar în prim-planul știrilor internaționale. Dar pentru strategi militari și planificatori de securitate, insula a fost importantă încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Poziția geografică a insulei – între America de Nord și Europa – a transformat Groenlanda într-un veritabil „pod” strategic.
Prezența americană a fost justificată oficial prin acorduri bilaterale cu Danemarca, însă multe dintre proiectele dezvoltate pe insulă au rămas mult timp necunoscute publicului. În spatele bazelor vizibile și al cooperării diplomatice, Groenlanda a devenit un teren de testare pentru tehnologii militare extreme, adaptate unui mediu ostil, unde frigul, gheața și izolarea erau constante.
Această continuitate istorică explică de ce discuțiile recente despre anexare sau control strategic nu apar „din senin”. Pentru Washington, Groenlanda a fost, timp de decenii, parte integrantă a arhitecturii sale de securitate.
Pituffik Space Base – baza care există și astăzi
Cea mai vizibilă și mai importantă expresie a prezenței americane în Groenlanda este Pituffik Space Base, cunoscută anterior sub numele de Thule Air Base. Amplasată în nord-vestul insulei, baza este activă și astăzi și joacă un rol crucial în sistemele de apărare ale Statelor Unite.
Inițial construită în anii ’40, baza a fost extinsă masiv în perioada Războiului Rece. Rolul ei principal a fost detectarea timpurie a rachetelor balistice, monitorizarea spațiului aerian și supravegherea activităților din Arctica. În prezent, Pituffik se află sub comanda United States Space Force și este integrată în rețeaua globală de apărare spațială a SUA.
Pentru Danemarca și Groenlanda, existența acestei baze este un subiect sensibil, dar asumat oficial. Ea funcționează în baza unor acorduri clare și reprezintă, în prezent, un pilon al securității nord-atlantice. Pituffik este dovada că Statele Unite nu doar că au fost prezente în Groenlanda, ci sunt încă acolo, în mod declarat și legal.
Dar Pituffik nu este singura bază construită vreodată de americani pe insulă. Departe de coastă, sub calota glaciară, a existat cândva o instalație mult mai neobișnuită – una care nu semăna cu nimic din ce fusese construit până atunci.
Camp Century – baza ascunsă sub gheață
La sfârșitul anilor ’50, Armata Statelor Unite a lansat un proiect fără precedent: construirea unei baze militare direct în interiorul calotei glaciare din Groenlanda. Rezultatul a fost Camp Century, o instalație subterană care părea desprinsă dintr-un roman SF.
Camp Century nu era o simplă tabără militară. Era un adevărat oraș sub gheață. Rețeaua sa de tuneluri se întindea pe mai bine de 3 kilometri și includea dormitoare, laboratoare, un spital, un magazin, o capelă și chiar un mic cinematograf. Energia era asigurată de un reactor nuclear mobil, adus special pentru a demonstra că o bază autonomă putea funcționa în condiții extreme.
Oficial, Camp Century era prezentată drept o stație de cercetare polară și un experiment inginereasc. În realitate, baza avea un rol mult mai sensibil, iar adevăratul motiv al existenței sale avea să fie dezvăluit abia decenii mai târziu.
Viața la Camp Century era dură. Militarii trăiau permanent sub gheață, într-un mediu artificial, izolat complet de lumea exterioară. Tunelurile trebuiau reparate constant, deoarece gheața se mișca și se deforma. Tocmai această instabilitate avea să ducă, în cele din urmă, la abandonarea proiectului.
Project Iceworm – planul secret care a schimbat totul
Camp Century nu a fost construită doar pentru a demonstra că americanii pot trăi sub gheață. Baza făcea parte dintr-un plan mult mai ambițios și mult mai periculos: Project Iceworm.
Proiectul Iceworm prevedea crearea unei rețele uriașe de tuneluri sub calota glaciară a Groenlandei, în care să fie amplasate și mutate permanent rachete nucleare. Ideea era simplă și extrem de riscantă: rachetele urmau să fie mutate constant, pentru a nu putea fi localizate și distruse de inamic. Groenlanda oferea spațiul perfect – vast, izolat și aparent stabil.
Planul a fost ținut secret inclusiv față de autoritățile daneze. Oficial, Danemarca interzicea armele nucleare pe teritoriul său, dar Project Iceworm ocolea această problemă prin ambiguitate și clasificare strictă.
În cele din urmă, realitatea fizică a învins ambiția militară. Gheața nu era suficient de stabilă. Tunelurile se deformau mai rapid decât estimaseră inginerii, iar întreținerea rețelei devenea imposibilă. În anii ’60, proiectul a fost abandonat, iar Camp Century a fost închisă.
Americanii au plecat, lăsând în urmă structuri îngropate, echipamente abandonate și deșeuri – inclusiv radioactive – care, odată cu schimbările climatice, revin astăzi în discuție.
Baza „redescoperită” sub gheață și problema care revine odată cu clima
Timp de decenii, Camp Century a fost considerată un capitol închis. O bază abandonată, îngropată sub zăpadă, destinată uitării. Lucrurile s-au schimbat însă recent, când cercetători ai NASA au identificat structura bazei folosind radar de penetrare a gheții, în timpul unor misiuni de cartografiere a calotei glaciare din Groenlanda.
Imaginile obținute nu au „scos la suprafață” orașul subteran, dar au reconfirmat existența rețelei de tuneluri, aflate acum la zeci de metri sub gheață. Descoperirea a readus Camp Century în atenția publicului, nu ca proiect militar, ci ca posibilă problemă de mediu. În interiorul bazei abandonate au rămas, conform documentelor oficiale, deșeuri chimice, reziduuri de combustibil și materiale radioactive rezultate din funcționarea reactorului nuclear.
La momentul abandonării, armata americană a considerat că gheața va îngropa definitiv aceste reziduuri. Schimbările climatice pun însă sub semnul întrebării această presupunere. Pe termen lung, topirea calotei ar putea expune sau mobiliza materiale periculoase, transformând o relicvă a Războiului Rece într-o problemă contemporană.
Astfel, Camp Century nu mai este doar o curiozitate istorică. Devine un exemplu al modului în care deciziile strategice luate într-o altă epocă revin, literalmente, la suprafață.
De ce Groenlanda rămâne esențială pentru SUA
Privind înapoi, devine clar că interesul Statelor Unite pentru Groenlanda nu este rezultatul unei idei recente sau al unei declarații controversate. De la primele acorduri militare, la baza activă de la Pituffik și până la proiectele secrete din perioada Războiului Rece, insula a fost constant integrată în strategia de securitate americană.
Diferența este că, astăzi, miza este mai largă. Arctica nu mai este doar o frontieră militară, ci un spațiu economic și geopolitic în transformare. Rutele maritime se deschid, resursele devin accesibile, iar competiția dintre marile puteri se mută tot mai mult spre Nord. În acest context, Groenlanda capătă o valoare strategică care depășește logica clasică a bazelor militare.
Prezența americană actuală este oficială și transparentă, dar trecutul arată cât de departe au fost dispuși să meargă planificatorii militari pentru a controla această regiune. Baze construite în gheață, reactoare nucleare transportate în Arctica, planuri de rachete ascunse sub calota glaciară – toate fac parte dintr-o istorie mai puțin cunoscută, dar esențială pentru a înțelege prezentul.
În acest sens, declarațiile recente despre anexare sau control nu sunt un început, ci un ecou. Ele reactivează o relație veche, în care Groenlanda a fost văzută nu ca periferie, ci ca pivot strategic.
O istorie care nu a rămas înghețată
Nu există astăzi baze secrete noi construite sub gheața Groenlandei. Nu există tuneluri active de trei kilometri și nici rachete ascunse în calota polară. Există însă o istorie documentată, în care Statele Unite au construit, testat și abandonat unele dintre cele mai ambițioase proiecte militare ale secolului XX chiar pe această insulă.
Camp Century a fost îngropată de gheață, Project Iceworm a fost abandonat, iar Războiul Rece s-a încheiat. Dar interesul strategic pentru Groenlanda a rămas. Iar într-o lume în care Arctica se schimbă mai rapid ca oricând, trecutul nu mai pare atât de îndepărtat.
Groenlanda nu a fost cucerită. A fost studiată, fortificată și folosită. Iar urmele acestei istorii se află încă acolo, sub gheață, așteptând să fie redescoperite.
