exclusiv: El a realizat singurele fotografii ale Unirii din 1918. De ce Samoilă Mârza a strigat mulțimii: „Să nu miște nimeni!”

Într-o dimineața mohorâtă de 1 decembrie 1918, un tânăr fotograf din Galtiu, județul Alba, se strecurase prin mulțimile venite din toate colțurile Transilvaniei către Alba Iulia. Nu avea acces oficial, nu fusese chemat ca „fotograf al Adunării”, iar sala Unirii îi fusese interzisă – însă în spatele lui, agățate de bicicleta cu care pedala cu greu prin noroi, se aflau un aparat cu burduf, un trepied greu și câteva plăci de sticlă – suportul pe care se imprimau imaginile surprinse cu aparatele vremii.

Numele lui era Samoilă Mârza. Cele cinci imagini pe care avea să le surprindă în acea zi – în condiții tehnice improprii – sunt singurele fotografii autentice ale Marii Adunări Naționale.

Deși astăzi îl cunoaștem sub numele de Samoilă Mârza, în documentele și presa anului 1919 fotograful apare consemnat ca Emanuil Mîrza/Mirza. Așa semna și așa era cunoscut în Alba Iulia la momentul publicării albumului său. Ziarul Unirea din martie 1919 îl menționează explicit: «Dl Emanuil Mirza…» și îi publică adresa completă.

O zi cenușie, un fotograf neoficial și un aparat cu burduf

Materialul din Almanahul Tribuna (anul 1979), care publică un interviu realizat cu Samoilă Mârza și descrie aparatul original, notează încă din primele paragrafe caracterul excepțional al momentului:

„Ne-am aflat într-o dimineață mohorâtă, în care cerul greoi făcea aproape imposibilă fotografierea. Samoilă Mârza, încărcat cu aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă, izbutește să ajungă în șanțurile cetății, unde l-au prins mulțimile.”

Ca urmare a vremii închise, expunerea era lungă, riscantă. O mișcare mică a mulțimii putea compromite tot. De aici strigătul – devenit ulterior legendă – consemnat în același material:

„Fotograful a strigat cât l-au ținut puterile: «Să nu miște nimeni!», pentru că altminteri clișeul – expus îndelung, în condițiile acelei zile, s-ar fi compromis.”

Este, probabil, singurul moment din istoria României în care un om obișnuit a cerut tăcere și imobilitate unui popor întreg, pentru ca momentul să existe și peste un secol.

Drumul până acolo: de la Viena direct în inima Unirii

Biografia oficială confirmă că Mârza se afla în noiembrie 1918 la Viena, unde fotografiase sfințirea primului drapel tricolor al Consiliului Național Român Militar. Almanahul completează scena cu o informație esențială:

„A ajuns acasă cu patru zile înainte de marele eveniment și, în dimineața de 1 decembrie, a plecat spre Alba Iulia cu consătenii, nu înainte de a executa trei fotografii cu pancarta satului: ‘Galtiu. Trăiască Unirea și România Mare’.”

Imaginile acestea – cele trei clișee de dinainte de plecare – sunt astăzi mai puțin cunoscute, dar au o valoare documentară enormă: sunt singurele fotografii care arată delegația unui sat obișnuit din Ardeal în dimineața Unirii.

Citește și: Cum au sărbătorit românii Unirea, în 1918: „Sărbătoarea de astăzi crește din frământările renașterii românești”

De ce nu a intrat în Sala Unirii: „nu avea credențial”

Istoria manualelor nu spune de ce nu există fotografii din interiorul Sălii Unirii. Răspunsul este, însă, simplu și apare clar în documentele vremii: „Nu i s-a permis intrarea în Sala Unirii, neavând credențial( n.r. acreditare). Deși fusese angajat un fotograf german, Bach, acesta nu s-a prezentat.” A fost o coincidență decisivă: fotograful oficial lipsește, iar singurul om cu aparat rămâne în afara zidurilor, în mulțime. Istoria ar fi rămas fără imagini dacă nu era Samoilă Mârza.

Cele cinci fotografii – și povestea lor mai puțin știută

Materialul Tribuna descrie în detaliu fiecare dintre ele: „Trei clișee înfățișează mulțimile adunate în șanțurile cetății – țărani, soldați, muncitori, preoți, intelectuali – veniți cu steaguri și pancarte. Două clișee surprind tribunele oficiale: momentul citirii actului unirii de către Aurel Vlad și Iuliu Hossu.”

Și unul dintre detaliile cele mai impresionante: „Mulțimea, încremenită la strigătul fotografului, dă impresia unui timp oprit pentru câteva clipe. Era singura posibilitate tehnică în acea zi închisă și rece.”

Citește și

Kanal D

Unchiul lui Mario a rupt tăcerea. Ce mesaj i-ar fi trimis unul dintre faptași băiatului de 15 ani, după ce a comis fapta: „Pentru a-și crea un alibi”

WOWbiz

Minorul de 13 ani implicat în crima din Cenei ar fi scris un mesaj uluitor, pe care ulterior l-ar fi șters: „Va veni ziua în care totul va ieși la iveală”

Antena 3

Un sat vrea să fie exclus din Patrimoniul Mondial UNESCO. Oamenii sunt exasperații de turiștii care se uită prin geam în casele lor

Fotografierea Marii Adunări de la Alba Iulia a fost o încercare aproape imposibilă. Aparatul lui Samoilă Mârza era unul cu burduf, greoi și dificil de manevrat, montat pe un trepied așezat direct în noroiul șanțurilor cetății. Imaginile se imprimau pe plăci de sticlă acoperite cu gelatină fotosensibilă, un material extrem de pretențios, care avea nevoie de lumină constantă și de câteva secunde întregi de expunere. În ziua de 1 decembrie 1918 însă, cerul a fost mohorât, ceea ce a însemnat expuneri lente, riscante. Orice mișcare, oricât de mică, putea ruina fotografia: un pas înainte al mulțimii, un steag fluturat, o tresărire sau o întoarcere a capului.

De aceea, în mijlocul acelei mulțimi imense, Samoilă Mârza a ridicat vocea și a strigat: „Să nu miște nimeni!”. Mii de oameni au încremenit pentru câteva clipe, iar în acea pauză a reușit să surprindă ceea ce avea să devină una dintre puținele dovezi vizuale ale Unirii. În fotografiile sale se vede limpede efectul expunerii lungi: steagurile fluturate apar ca niște dâre luminoase, semitransparente, iar unele chipuri par vibrate de emoție și mișcare. Tocmai acest „defect tehnic” le face astăzi atât de recognoscibile și autentice.

Albumul din 1919: cum au ajuns fotografiile la Paris, la Rege și la Berthelot

Conform biografiei oficiale: „La începutul anului 1919, Samoilă Mârza și-a publicat fotografiile într-un album intitulat Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri, trimis la Conferința de pace de la Versailles, Regelui Ferdinand, lui Ion C. Brătianu, Iuliu Maniu și generalului Berthelot.”

Nicolae Iorga a avut o reacție impresionantă„Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfățișând ultimele manifestări.” Albumul lui Mârza a fost, deci, nu doar o mărturie, ci o piesă diplomatică.

Viața lui după Unire: fotograful care a însoțit istoria

După 1 decembrie 1918, Samoilă Mârza nu a fost doar „fotograful Unirii”. El a devenit, treptat, fotograful tuturor momentelor importante pe care Transilvania le-a traversat în următoarele decenii. Presa epocii și materialele istorice îl confirmă pe Mârza în ipostaza unui martor vizual fidel al istoriei românești interbelice: de la vizitele regale până la comemorările lui Avram Iancu.

Dar înainte de a fi fotograful oficial al marilor sărbători, Mârza a rămas câțiva ani ceea ce fusese dintotdeauna: un fotograf de sate, de familii, de porturi populare, de oameni obișnuiți.

„A continuat să meargă prin sate, fotografiind îndeosebi costume populare, portrete ale țăranilor și imagini ale caselor tradiționale. În ciuda notorietății câștigate, Mârza nu și-a schimbat modul de viață: a rămas aproape de oameni, răbdător, cu aparatul sub braț, gata oricând să oprească timpul într-un chip.”

Este o mărturie prețioasă: omul care fotografiase momentul fondator al României Mari se întorcea, de fapt, la universul local și liniștit al satului transilvănean.

Fotograful marilor momente ale României interbelice

În anii care au urmat, Samoilă Mârza a documentat vizual câteva dintre cele mai importante evenimente istorice:

• vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud și Câmpeni (1919);
• încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria, 22 octombrie 1922;
• serbările de la Țebea, 1924 – 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu;
• manifestările de la 1929, la 10 ani de la Unire.

„Prezența lui Samoilă Mârza la marile serbări ale Ardealului a devenit o obișnuință. Îi cunoștea pe Iuliu Maniu, Octavian Goga, Aurel Vlad și Valer Pop și s-a împrietenit cu mulți dintre ei. Îl căutau, îl chemau, îi cereau fotografii.”

Citește și

KFETELE

Minorul de 13 ani, suspect în cazul crimei lui Mario, ar fi postat un mesaj uluitor în mediul online, care ulterior ar fi dispărut: “Sper să mă ierți de acolo de sus.”

Radio Impuls

VERONICA, prima reacție după ce s-a zvonit că l-a dat afară din casă pe AHMED, după ce acesta a decis să îi facă o surpriză și să o viziteze în Portugalia. Ce se întâmplă, de fapt, între cei doi foști concurenți „Casa Iubirii”?

Livetext.ro

Horoscop rune Mihai Voropchievici 26 ianuarie – 1 februarie 2026

Este una dintre cele mai limpezi dovezi că destinul lui Mârza a fost simultan popular și istoric: un om venit dintr-o familie de țărani care devenea fotograful preferat al elitei politice transilvănene.

Un detaliu puțin cunoscut: Samoilă Mârza a contribuit la Catedrala Încoronării

În 1924, Mârza a mers personal la premierul Ion I. C. Brătianu, cerând sprijin pentru a continua pictarea Catedralei Încoronării din Alba Iulia: „Prin intervenția și insistențele lui Mârza, pictorul Costin Petrescu a putut relua lucrările din Catedrala Încoronării, abandonate după 1922. Fotograful Unirii nu era doar un ‘martor’ – era un om care își dorea ca simbolurile Marii Uniri să fie duse până la capăt.”

În pragul morții: clișeele și aparatul sunt salvate în ultimul moment

Toamna anului 1967. Profesorul Gheorghe Anghel, directorul Muzeului Național al Unirii, îl caută pe Mârza pentru a-i cumpăra aparatul și clișeele istorice. „L-am găsit într-o stare de sănătate fragilă. A adus de acasă aparatul, trepiedul și cele cinci clișee ale Unirii. Mi-a spus că pe altele fusese nevoit să le vândă, pentru a valorifica sticla specială din care erau făcute. L-am rugat să nu se despartă de cele pe care le mai avea; dar a zis, cu simplitatea lui: ‘Mai bine să fie la muzeu, domn profesor, că eu nu mai sunt pentru multă vreme’. ” – notează Tribuna, în 1979.

Este unul dintre cele mai emoționante momente din întreaga poveste. Pentru prima dată, Mârza devine personajul care are grijă de propria posteritate – nu pentru sine, ci pentru țară. Directorul muzeului avea să consemneze: „A murit la puțină vreme după ce i-am luat aparatul. Pentru semicentenar pregătise în gând un nou album, dar boala l-a biruit.” Mârza moare la 19 decembrie 1967. Avea 81 de ani.

Fotografiile și aparatul sunt expuse și azi în Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

Moștenirea lui: un popor încremenit o clipă, pentru ca noi să-i vedem astăzi

„Clișeele lui Samoilă Mârza au o valoare pe care timpul nu o poate atinge. În ele, un popor întreg apare oprit pentru o clipă din mers, ca și cum ar fi știut că în acea zi se scria viitorul”, nota în 1979 Tribuna. Acesta este, probabil, cel mai potrivit rezumat pentru moștenirea lui Samoilă Mârza: nu a fost ales, nu a fost invitat, nu a fost plătit. A fost acolo pentru că a simțit că trebuie să fie. Și ce moștenire a reusit să lase…

„Dl Emanuil Mirza a avut ideia norocoasă, de a fotografia momentele mai importante ale istoricei adunări naționale din Alba-Iulia. Colecția acestor fotografii a fost predată M. S. Regelui Ferdinand, care a rămas foarte mulțămit de acest cadou, oferind dlui Mirza medalia de aur cl. I. «Serviciul credincios». Albumul cuprinde 50–60 fotografii: Consiliul dirigent… stegariul Arion pe catafalc… Intrarea reg. 5 vânători în Alba-Iulia etc.”, scria în 1919 publicația Unirea.

Într-o perioadă în care fiecare dintre noi poate face în câteva secunde sute de fotografii cu telefonul, în care evenimentele sunt filmate simultan din zece unghiuri cu drone, camere de acțiune și live-uri pe social media, e aproape greu de imaginat că un moment precum Unirea din 1918 a rămas consemnat în doar cinci cadre.

Atât avem din ziua de 1 decembrie 1918.

Cinci imagini, realizate de un singur om, într-o vreme în care lumina slabă, vremea mohorâtă și timpul lung de expunere transformau fotografia într-un act de răbdare și curaj. În spatele lor nu au stat o echipă, o instituție sau o redacție. A fost doar un tânăr fotograf, venit pe bicicletă, fără acces oficial, împingându-se printre oameni de teamă că nu va ajunge la timp pentru a surprinde ceva — orice.

Privite astăzi, clișeele lui Samoilă Mârza devin și mai prețioase tocmai în contrast cu lumea în care trăim. Dacă în 2025 un miting, un festival sau o manifestație generează instantaneu mii de imagini, Marea Adunare Națională — actul fondator al României moderne — ar fi putut rămâne complet nefotografiată. Și totuși, nu a rămas. Pentru că un om obișnuit, fără mandat oficial, a ridicat un aparat cu burduf și a strigat peste o mare de oameni: „Să nu miște nimeni!”.

Într-o lume saturată de imagini, cele cinci cadre ale lui Samoilă Mârza ne amintesc cât de fragilă poate fi memoria și cât de mult depinde, uneori, de prezența unui singur om care apasă la timp pe declanșator.