Povestea fondatorului Cimitirului Vesel! A fost un om simplu, cu frica lui Dumnezeu, care a creat un fenomen! Cimitirul lui Stan Ioan Patras este celebru in toata lumea!

Una dintre traditiile care ne-au facut celebri peste hotare este cea a crucilor colorate si inedit sculptate din cimitirul de la Sapanta. Un mester, Stan Ioan Patras, a avut ideea geniala si a pus-o in aplicare, iar astazi, multumita lui, locul este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din tara.

Cimitirul Vesel de la Sapanta este locul unde si moartea este tratata cu umor, o vizita acolo fiind o experienta unica ce nu te umple de tristete si regret, ci de… veselie. Ideea unui asemenea spatiu, unde cei trecuti in nefiinta sunt omagiati prin cruci colorate si epitafuri amuzante, i-a apartinut lui Stan Ioan Patras, si el ingropat in cimitirul atipic.

Acesta a facut prima cruce pentru un prieten al sau, un tanar care a murit inecat in raul Tisa, iar de acolo a pornit fenomenul. Ceea ce nu stiu insa multi este ca Patras a sculptat primele cruci cu mult inainte de a scrie versurile amuzante. Barbatul a fost nevoit sa munceasca de la o varsta frageda, pentru ca tatal lui era pe front, iar acasa avea o mama si trei frati pe care trebuia sa-i intretina.

Abia in anul 1935  a inceput sa-si imbogateasca lucrarile cu epitafuri si datorita imaginatiei si fortei lui de munca, Cimitirul Vesel este azi cunoscut la nivel international.

Despre fondator, oamenii vorbesc numai in termeni laudativi scotand in evidenta in primul rand ca mesterul nascut la Sapanta a fost un om cu frica lui Dumnezeu.

Pe crucea sa, Stan Ioan Patras a pus sa i se incrusteze urmatorul epitaf:

"De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.

Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea
De la paisprezece ani
Trebuia sa castig bani
La lucru greu de padure
Cu tapin si cu sacure.
Tata-n razboi a plecat
Inapoi n-o inturnat.
Trei copii noi am ramas
In lume cu greu nacaz.
Vrut as fi sa mai traiesc
Si planul sa mi-l plinesc.
Din saizeci si noua tari
M-au vizitat pana ieri.

Din conducatori de stat
Foarte multi m-au vizitat
Si de acum cand or veni
Pe mine nu m-or gasi.
Si le doresc la toti bine
Care au fost pe la mine
Că viata o lasai
La 69 de ani.
Crucea mea cand s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au invatat
Mi-au facut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfantu sa-i tie.”