Chiar dacă unii preferă noua modă de împodobit bradul, decorațiunile din anii 70-80 se găsesc greu în zilele noastre și costă o mică avere.
„Cum împodobim bradul de Crăciun? Cu beteală și bomboane, pe stil vechi, sau modern, într-o singură culoare, cu panglici și globuri artizanale? Răspunsul ține de un adevărat război al brazilor. Deși mulți aleg moda actuală, nu lipsesc nici nostalgicii Crăciunurilor de altă dată. Decorațiunile din anii 70-80 sunt greu de găsit și valorează acum o mică avere, după cum am descoperit la Muzeul Comunismului din Capitală”, a transmis Christian Sabbagh, prezentatorul Știrilor Kanal D.
Decorațiuni vechi, prețuri piperate
Așa arăta pe vremuri bradul, când se numea pom, iar decorațiunile reprezentau un adevărat lux.
„Ce s-a schimbat de atunci? Moș Gerilă a devenit Moș Crăciun, iar piața e inundată de decorațiuni moderne. În plus, beteala nu mai e considerată la modă”, a transmis Andra Ionescu, reporterul Știrilor Kanal D.
În piața din Iași cu greu găsim o tarabă unde să se mai vândă beteală.
„- Cum l-ați împodobit anul acesta?
- Clasic, cum făceam cândva, numai cu globuri puțin mai sofisticate din ziua de astăzi, în rest păstrăm aceleași tradiții cum știm noi, cum ne-am trezit noi din bătrâni. Roșu cu argintiu, mie așa îmi place. Puneam bomboane, dacă știți, fondante, chiar puneam și mere, agățam mere și făceam din hârtie creponată un model și agățat acolo, așa era atunci dar era frumos”, a spus o femeie.
Și la Constanța beteala e o raritate pe tarabele comercianților și stârnește nostalgii.
Moda în privința împodobiri brazilor se schimbă de la un Crăciun la altul.
Istoricii spun că primul brad de Crăciun de la noi a fost împodobit în 1866, la curtea Regelui Carol I.
„Jurnalist n-am crezut că o să devin, nici măcar atunci când luam interviuri colegilor din liceu despre ultima zi de școală și încercam să smulg de la ei o lacrimă. Pe atunci nu aveam microfon, dar aveam o sticlă de apă sau un băț care își făceau foarte bine treaba.
Am dat apoi admitere la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea București. Trei ani mai târziu făceam practică la Kanal D, iar oamenii de aici au decis că merit o șansă … și iată cum am devenit jurnalist.
Pe mine mă puteți vedea zilnic, de la 9 la 10, în intervenții live. Mergem la ANM să vedem cum e vremea sau poate mă veți vedea pe la covrigării, în stații de autobuz, prin tramvaie, pe scurt, unde sunt oameni – sunt și eu. Îmi place să fac materiale despre tânăra generație sau despre problemele românilor. Îmi mai place să văd ce restaurante inedite se mai deschid, iar uneori încerc să aflu și unde putem merge în vacanță”.
„Curajul, ambiția, curiozitatea, empatia și creativitatea sunt esențiale în viața unui reporter”.
