1 din 4 | 24 Ianuarie 1859, când Centrul Vechi, din București, nu era despre distracție. Noaptea în care s-a decis viitorul României de azi
2 din 4 | Hotelul Concordia
3 din 4 | Hotelul Concordia în prezent
4 din 4 | Alexandru Ioan Cuza, fotografiat de Carol Popp de Szathmary
Astăzi, Centrul Vechi al Bucureștiului este asociat cu viața de noapte, cu terasele pline și cu muzica ce se aude până târziu. În urmă cu 167 de ani, însă, aceeași zonă era „fierbinte” din cu totul alte motive. Nu pentru distracție, ci pentru că acolo se afla centrul de greutate al unei decizii politice care avea să schimbe istoria.
În ianuarie 1859, Bucureștiul nu era un oraș relaxat. Presa vremii vorbea despre tabere politice încleștate, despre suspiciuni și despre riscul real ca situația să scape de sub control. Viitorul Țării Românești nu era deloc sigur, iar ideea unirii cu Moldova era departe de a fi unanim acceptată.
În acest context tensionat, decizia nu avea cum să se ia la lumină, în aplauze. Avea să se ia într-o noapte, în tăcere, într-un spațiu ferit de ochii publicului.
Cine era Alexandru Ioan Cuza și de ce devenise miza momentului
La începutul anului 1859, Alexandru Ioan Cuza nu era un personaj abstract sau o figură providențială. Era un ofițer cunoscut, un om al generației pașoptiste, cu experiență administrativă și cu o reputație de reformist moderat.
Cuza fusese ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie 1859.
Citește și: Mesaje pentru 24 ianuarie 2026: Urări de Mica Unire
Această ambiguitate juridică a transformat persoana lui Cuza într-o soluție politică.
Nu era candidatul ideal pentru toți, dar era acceptabil pentru suficient de mulți. Într-un moment în care riscul anarhiei era real, Cuza devenea „vedeta” nu prin carismă, ci prin capacitatea de a ține lucrurile împreună.Citește și: Mica Unire: Ce semnificație are Hora Unirii
Zilele de dinainte: tabere, suspiciuni și riscul unui conflict
Relatările din Gazeta Transilvaniei și Telegraful Român descriu fără ocoliș atmosfera din zilele de 22 și 23 ianuarie 1859.
Adunarea electivă era „ despărțită în două tabere ”, care se priveau „ cu ochi, mai multu sau mai puținu de inimici ”. Nu era o competiție calmă de idei, ci o confruntare politică în toată regula.Gazeta Transilvaniei nota explicit riscurile momentului: „ anarhia sigură la care era să fie espusă țara ”. Presa nu exagera. În jurul Adunării, tensiunea creștea, iar ideea că lucrurile ar putea degenera într-un conflict deschis nu era deloc fantezistă.
Un pasaj publicat de Telegraful Român vorbește despre „ momentul critic de ieri, căndu popululu cu oștirea erau la așa de puțină distanță ”, adăugând o frază care spune totul despre starea de spirit a epocii: „ căndu unu sânge de frați era aproape să se verse ”.
Noaptea deciziei: consfătuiri în secret
În seara de 23 ianuarie, înainte ca votul oficial să aibă loc, lucrurile s-au mutat într-un spațiu retras.
Gazeta Transilvaniei consemnează: „ adunarea […] se retrase în altă cameră și se constitui secretu ”. Decizia de a lucra „în secretu” nu era un capriciu, ci o măsură de siguranță. Era nevoie de o soluție rapidă, înainte ca tensiunile să se transforme în violență.
Tot presa notează că scopul acestor consfătuiri a fost „ o pronunțare oficioasă ”.
Cu alte cuvinte, hotărârea reală s-a luat înainte de votul solemn din ziua următoare. Votul avea să confirme o decizie deja stabilită, nu să o creeze. Aceasta a fost noaptea în care s-a ales, de fapt, drumul de urmat.Votul din 24 ianuarie: unanimitatea care a calmat spiritele
Pe 24 ianuarie 1859, lucrurile au intrat în faza oficială. Adunarea electivă a procedat la vot, iar presa a subliniat insistent caracterul unanim al rezultatului.
Telegraful Român scria că alegerea s-a făcut „ în toată liniștea, maturitatea și buna orânduială ” și că domn a fost ales „ cu unanimitatea tuturor voturilor ” Alexandru Ioan Cuza. Gazeta Transilvaniei menționa, la rândul ei, că au fost exprimate 64 de voturi, toate pentru același nume.
Unanimitatea nu era doar un detaliu procedural. Ea legitima decizia luată în noaptea precedentă și transmitea un semnal clar: conflictul fusese evitat.
În 1859, anul Unirii, alfabetul chirilic era încă dominant. Facsimil publicația Patria. Sursa: Arhiva Arcanum:
De la tensiune la bucurie: reacția străzii
Dacă noaptea fusese dominată de teamă, ziua de 24 ianuarie a adus o schimbare de ton. Patria – Foaie politică și literară descrie un București animat de demonstrații de bucurie: „ mai multe bande de musică, și populu cu torcie și bandiere au petrebut peațele și stratele Capitaliei ”.
Contrastul este frapant. În doar câteva ore, orașul trecuse de la riscul unui conflict intern la sărbătoare publică. Decizia fusese acceptată, iar ideea unirii începea să prindă contur nu doar în documente, ci și în mentalul colectiv.
Locul care a văzut totul
Presa vremii nu spune unde au avut loc consfătuirile din noaptea de 23 spre 24 ianuarie. Discreția era parte din strategie. Istoria avea însă să identifice ulterior locul: Hotelul Concordia, de pe strada Smârdan, în inima Centrului Vechi.
Clădirea există și astăzi. A trecut prin incendii, degradare, abandon și, recent, printr-un amplu proces de restaurare. În spatele fațadei care se vede acum se află un martor material al unei nopți în care nu s-au ținut discursuri publice, dar s-a decis viitorul unei țări.
Hotelul Concordia, de la simbol politic la ruină și restaurare
Clădirea cunoscută astăzi drept Hotelul Concordia a fost ridicată la mijlocul secolului al XIX-lea și a funcționat inițial ca hotel modern pentru epocă, frecventat de politicieni, negustori și călători străini. După momentul decisiv din ianuarie 1859, imobilul a continuat să fie folosit ca hotel și spațiu comercial, însă incendiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, urmate de transformările din perioada comunistă și de abandonul de după 1989, au dus treptat la degradarea sa severă.
Mult timp, clădirea a fost lăsată în paragină, devenind un simbol al uitării mai degrabă decât al memoriei istorice. O placă din marmură consemna evenimentul istoric din 1859, pe fațada imobilului aflat într-o stare avansată de degradare.
Abia în ultimii ani a fost demarat un amplu proces de restaurare, care a urmărit consolidarea structurii și refacerea fațadei istorice, cu respectarea elementelor originale. Deși lucrările nu sunt încă finalizate complet, imobilul nu mai este o ruină: dincolo de panourile de șantier, Hotelul Concordia începe să-și recapete forma și demnitatea, revenind în peisajul Centrului Vechi ca martor al unui moment fondator din istoria României.
Ce a urmat: Cuza și România după noaptea decisivă
Dubla alegere a lui Cuza a deschis drumul către recunoașterea unirii și către formarea statului român modern. În anii următori, Cuza avea să promoveze reforme majore: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reorganizarea învățământului și a justiției.
Dar aceeași presă care îl susținuse în 1859 avea să consemneze, câțiva ani mai târziu, contestările, opoziția și, în cele din urmă, detronarea sa din 1866.
Alexandru Ioan Cuza avea 38 de ani când a fost ales domnitor al ambelor Principate. După șapte ani de reforme și conflicte, avea să fie detronat și forțat să plece în exil. A murit în 1873, la doar 53 de ani, la Heidelberg în Germania, într-un hotel numit Europa – care există și azi- departe de țara a cărei temelie o pusese într-o noapte de ianuarie.
Osemintele lui Alexandru Ioan Cuza se află astăzi la Iași, la Biserica „Trei Ierarhi”, după un traseu postum marcat de mutări succesive între Ruginoasa, Curtea de Argeș și Iași.
Astăzi, Centrul Vechi este din nou plin de viață. Puțini dintre cei care trec pe strada Smârdan știu că, într-o clădire aflată la câțiva metri de terase, s-au purtat discuții care au evitat un conflict și au deschis drumul unei națiuni.
Istoria nu se scrie întotdeauna în piețe, la lumina reflectoarelor. Uneori, se scrie noaptea, în tăcere, iar clădirile rămân să spună povestea pentru cei care știu să o caute.
