Sărbătoare mare astăzi pentru toți creștinii ortodocși din România
Cu doar două zile înainte de Sfantul Andrei, apostolul care a creștinat teritoriul actualei Românii, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sf. Ștefan cel Nou. Este o zi importantă pentru români pentru că în data de 28 noiembrie a trecut la cele sfinte și marele profet și învățător din secolul 20 Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, cel care a pictat în mod prevestitor întreaga viață a Sf. Ștefan cel Nou la biserica din Dragănescu, prevestindu-și astfel ziua morții.
Author: Razvan Ilie sâmbătă 28 noiembrie 2020 , 08:20
Arsenie Boca se stinge din viaţă pe 28 noiembrie 1989, în ziua marcată în calendarul ortodox cu numele Sfântului Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou. Cu ani în urmă, Arsenie Boca pictase martiriul pe absida bisericuţei de la Drăgănescu, îndrăznind astfel încă o inovaţie în pictura tradiţională ortodoxă.
Ştefan cel Nou fusese un călugăr creştin din secolul al VIII-lea, născut la Constantinopol în epoca împăratului Constantin V.
Arsenie Boca și-a scris data morții în altarul bisericii
Timp de 15 ani părintele supranumit Sfântul Ardealului a fost zugravul unei biserici de lângă București, după ce a fost alungat de la Mânăstirea Prislop.
Picturile de la bisericuța din Drăgănescu sunt unice și chiar șochează pe unii dintre credincioși.
”Foarte impresionat este faptul că părintele Arsenie Boca a pictat în altar viața Sfântului Ștefan cel Nou, un Sfânt la care părintele a ținut foarte mult, numai acestui Sfânt i-a pictat viața. Acest Sfânt este prăznuit pe 28 noiembrie, data când și părintele Arsenie Boca a plecat spre ceruri și chiar a scris acest lucru în altar”, spune părintele paroh Lucian de la Drăgănescu.
Viața Sf. Ștefan cel Nou
Cuviosul Ștefan cel Nou a trăit între anii 715 și 765 și a fost un mărturisitor pentru credința ortodoxă în timpul persecuțiilor iconoclaștilor împotriva ortodocșilor în secolul al VIII-lea.
Sf. Ștefan cel Nou a trăit pe vremea împărăției lui Anastasie al II-lea, căruia îi zic și Artemie, fiind patriarh Sfântul Gherman. A avut părinți creștini și de la o vârstă fragedă se îndeletnicea cu cartea sfântă, se afla în toate zilele cu mama lui la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post și la
Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou s-a născut în Constantinopol, la începutul secolului al VIII-lea. Fiind atras de viața monahală, s-a călugărit la vârsta de 16 ani și, pentru viața sa curată, a fost ales stareț al Mănăstirii Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului.
După multe nevoințe, Sfântul Ștefan cel Nou se retrage la vârstă de 42 de ani într-o chilie atât de mică, încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, iar nu locuința de odihnă.
Din Sinaxar aflăm că „aici petrecea, vară arzându-se și iarnă înghețând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare și de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier pironit de amândouă părțile și pe sub brațe cu altă cingătoare de fier. Îmbrăcămintea o avea din piele și chiar sfântul culion și analavul cel purtător de cruci, asemenea și sfințită mantie a chipului monahicesc”.
Împăratul Constantin Copronim (741-775) a declanșat o persecuție împotriva creștinilor care cinsteau icoanele și a monahilor.
Aflând și de Sfântul Ștefan că se închina la icoane și că-l numește pe el eretic, neascultând de porunca lui, împăratul a trimis de l-a prins și după multe chinuri l-a închis în temniță ce se numește Pretorion, unde erau închiși și alți sfinți părinți.
Dintre cei trei sute de credincioși creștini, unii aveau nasurile tăiate, alții urechile, alții ochii scoși și mâinile tăiate și bărbile rase. Fericitul Ștefan îi săruta și-i îndemna la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala și slujba călugărească, așa precum s-ar fi aflat în mănăstire.
Aflând împăratul de aceasta și cum că Pretoriul a fost prefăcut în mănăstire prin Ștefan, după unsprezece luni de când fusese închis în acel Pretoriu, l-au scos din închisoare și l-au adus înaintea lui.
Atunci împăratul a poruncit de l-au aruncat jos și l-au bătut cu pietre și cu lemne. Iar unul din ucigașii aceia a luat un lemn și l-a lovit în moalele capului de i-a despicat capul. Și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu și a luat cununa mărturisirii. Iar cinstitul său trup a fost aruncat de pângăriții aceia în mare. Apoi a fost îngropat de niște creștini la locul unde zace și astăzi.